Povești de viață

Copii și adolescenți

Părinți cu copii-îngeri

Dor de soț / soție

Ce spun prietenii pe care i-am sprijinit

Povești adevărate

Citește-le!

Povestea Claudiei – Am rămas doar eu şi copiii

Sunt Claudia, mă apropii de 45 de ani şi locuiesc în Bucureşti. M-am gândit să scriu, poate mai mult pentru mine, ca să-mi eliberez mintea şi sufletul şi să fac loc pentru ce “va fi”… oare ce? Eu şi soţul meu, Liviu, ne-am căsătorit acum 20 de ani şi aveam o căsnicie perfectă. Ne iubeam şi ne simţeam bine alături de cei doi copii. Un soţ extraordinar de bun şi înţelegător, un tată foarte grijuliu şi plin de dragoste. Pe 6 martie 2012 viaţa noastră s-a schimbat complet, pentru că Dumnezeu l-a luat brusc şi fără nicio explicaţie logică pe...
Mai multe
CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v80), default quality

Povestea Danielei – Oamenii care m-au ajutat la greu

Numele meu este Daniela şi sunt din Piteşti. Se spune că perioada de doliu dureaza cam un an, mie mi-au trebuit cam doi. Dar nu mai contează, important este că MI-AM REVENIT. Am ramas văduvă la nici 29 de ani (i-am împlinit în ziua când am facut parastasul de 6 săptamâni), după doar un an şi jumătate de la nuntă. Am stat mult si m-am gândit dacă să scriu sau nu acest articol, nu-mi place să-mi expun în mod public viaţa personală. Dar ştiu însă că sunt oameni care suferă şi sper că citind cele scrise de mine îşi vor...
Mai multe

Poiana, băiatul mamii drag

Eu zic deseori nu că mi-am pierdut copilul meu mare și frumos, dar că mi-am pierdut și cel mai bun și cel mai sincer prieten al meu, omul cu care hălăduiam peste tot la cumpărături și care mă sprijinea când mi-era greu. Ce poate fi mai distrugător în viața asta decât să îți pierzi copilul, să trăiești tot restul vieții cu dorul nebun ce-ți topește inima și mintea … să-ți dai seama că nu mai ai nimic de pierdut? Orice mămică simte să facă în fiecare zi câte ceva pentru copilul ei VIU. Și noi, cele care i-am pierdut simțim...
Mai multe