Copii și adolescenți

Părinți cu copii-îngeri

Dor de soț / soție

Ce spun prietenii pe care i-am sprijinit

Povești adevărate

Citește-le!

Povestea Claudiei – Am rămas doar eu şi copiii

Sunt Claudia, mă apropii de 45 de ani şi locuiesc în Bucureşti. M-am gândit să scriu, poate mai mult pentru mine, ca să-mi eliberez mintea şi sufletul şi să fac loc pentru ce “va fi”… oare ce? Eu şi soţul meu, Liviu, ne-am căsătorit acum 20 de ani şi aveam o căsnicie perfectă. Ne iubeam şi ne simţeam bine alături de cei doi copii. Un soţ extraordinar de bun şi înţelegător, un tată foarte grijuliu şi plin de dragoste. Pe 6 martie 2012 viaţa noastră s-a schimbat complet, pentru că Dumnezeu l-a luat brusc şi fără nicio explicaţie logică pe...
Mai multe

Poiana, băiatul mamii drag

Eu zic deseori nu că mi-am pierdut copilul meu mare și frumos, dar că mi-am pierdut și cel mai bun și cel mai sincer prieten al meu, omul cu care hălăduiam peste tot la cumpărături și care mă sprijinea când mi-era greu. Ce poate fi mai distrugător în viața asta decât să îți pierzi copilul, să trăiești tot restul vieții cu dorul nebun ce-ți topește inima și mintea … să-ți dai seama că nu mai ai nimic de pierdut? Orice mămică simte să facă în fiecare zi câte ceva pentru copilul ei VIU. Și noi, cele care i-am pierdut simțim...
Mai multe
CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v80), default quality

Povestea Danielei – Oamenii care m-au ajutat la greu

Numele meu este Daniela şi sunt din Piteşti. Se spune că perioada de doliu dureaza cam un an, mie mi-au trebuit cam doi. Dar nu mai contează, important este că MI-AM REVENIT. Am ramas văduvă la nici 29 de ani (i-am împlinit în ziua când am facut parastasul de 6 săptamâni), după doar un an şi jumătate de la nuntă. Am stat mult si m-am gândit dacă să scriu sau nu acest articol, nu-mi place să-mi expun în mod public viaţa personală. Dar ştiu însă că sunt oameni care suferă şi sper că citind cele scrise de mine îşi vor...
Mai multe