De ce copiii orfani au uneori realizari mai mari?

Viața lui Andrei s-a schimbat când avea 10 ani. Viteza l-a făcut pe tată să piardă controlul volanulului si mama a fost aruncată în aer și a aterizat fără viață la 30 de metri de rămășițele mașinii. Andrei a văzut trupul neînsuflețit și a fost așa de afectat încât nedreptatea întâmplării i-a oferit un curaj nebun. După aceea, nimic nu a putut să-l mai înspăimânte. Mulți ani după accident, el a scris o scrisoare mamei sale: „Dacă sunt un copil fatalist sau pesimist, care își așteaptă moartea în fiecare zi, și aproape că și-o caută, dacă m-am oferit încet și mai târziu fericirii, și dacă sunt încă un bărbat sobru, incapabil să râd din toată inima, este pentru că m-ai părăsit pe 24 iunie pe marginea unui drum.”

Orfani eminenți

Pierderea unui părinte este unul dintre cele mai devastatoare lucruri care i se pot întâmpla unui copil. Pământul de întoarce cu susul în jos. Conform unor studii, riscul de a ajunge într-o zi într-o închisoare este mai ridicat în cazul persoanelor care au pierdut un părinte în copilărie.
Dar pentru unii oameni, moartea mamei sau a tatălui este o trambulină care îi propulsează în viață. Pentru că sunt pe cont propriu, ei sunt obligați să persiste, să inventeze, să își organizeze propria viață- întrând astfel într-o categorie denumită de Gladwell “orfanii eminenți”.

Doisprezece președinți americani și-au pierdut tații în timpul tinereții lor, printre ei George Washington, Thomas Jefferson, Bill Clinton și Barack Obama.

Psihologul Marvin Eisenstandt a analizat biografiile a 573 de oameni menționați în mari enciclopedii ca oameni de succes în istorie. Dintre ei, un sfert și-au pierdut cel puțin un părinte înainte de a împlini 10 ani. Până la vârsta de 15 ani, 34.5% aveau cel puțin un părinte mort și până la vârsta de 20 de ani 45% erau în această situație.

Gladwell nu spune că pierderea timpurile a unui părinte crește șansele unei persoane de a avea succes mai târziu. Dar în multe studii numărul de „orfani eminenți” este neașteptat de mare.

Nimeni nu vrea spună că o catastrofă este o rampă de lansare, rațiunea ne spune tocmai opusul, că acei copii cu familii intacte obțin mai multă iubire, protecție și mai mult sprijin, ceea ce ar trebui să reprezinte un avantaj pentru mai târziu. Dar este de asemenea adevărat că acei copii lipsiți de părinți au nevoie de mușchi în plus pentru a trece peste toate și a-și dobândi autonomia– ingrediente ce sunt de asemenea de succes.

Realizările oamenilor care au pierdut un părinte la vârste fragede pot avea prea puțin sau deloc de a face cu câți părinți au avut acasă, dar este uimitor de observat câți dintre ei sunt aflați în top în profesiile lor.
Eminența aceasta merită prețul foarte mare?

Actorul Costel Cașcaval avea un an când mama lui a murit. După câțiva ani a murit și tatăl lui, iar Costel a ajuns într-un orfelinat. Determinarea lui de a izbuti prin forte proprii au fost mai presus decat plafonarea si acceptarea conditiei de copil institutionalizat. In armata a fost ales sa conduca trupa de teatru a unitatii si vazand ca are talent s-a hotarat sa dea la Facultatea de Actorie. Costel Cascaval a jucat in filme importante, precum „Prea tarziu”, „Terminus paradis”, „E pericoloso sporgersi” si „Le temps du loup”.

Leave a Reply