Copiii și doliul – 9 indicii că un copil are nevoie de un specialist

rsz_201404_19Sunt mulți copii care nu vor afla cum e să moară cineva drag decât târziu, în viața adultă. Dar sunt alți copii care se confruntă timpuriu cu un deces în familie sau la școală și este natural ca un părinte să fie îngrijorat pentru sănătatea mentală, emoțională și socială a copilului. Moartea cuiva drag provoacă uneori chiar și adulților blocaje majore, darămite unui copil care de fapt învață de la adulții din jurul lui cum ar ‘trebui’ să reacționeze în aceste situații.

Dacă observi unul dintre aceste 9 semne (pe o perioadă mai îndelungată), este bine ca un specialist cu experiență în lucrul cu copii să îl vadă și să faceți împreună un plan de a ajuta copilul din timp:

  1. anxietate (îngrijorare) excesivă care durează mai mult de 6 luni sau atacuri de panică în care este copleșit (transpirație, dureri în piept, respirație superficială, teamă imensă că i se va întâmpla ceva rău). Apar fobii noi: de întuneric, de îmbolnăvire, de mulțimi.
  2. crize de nervi repetate atunci când trebuie să se despartă de tine sau altcineva
  3. vinovăție patologică
  4. comportamente distructive: vandalism, distrugere de obiecte, cruzime asupra copiilor sau animalelor. Mânie și iritabilitate care durează mai mult de 3 luni
  5. probleme școlare grave: chiul, refuz de a face orice legat de școală
  6. probleme de vorbire: dintr-o dată se bâlbâie sau vorbește mult prea puțin
  7. apatie, oboseală accentuată, dificultăți de a lua o decizie
  8. tulburări de somn: insomnie ori somnolență accentuată, teama de a dormi singur sau într-un loc nou.
  9. pentru copiii mai mari, abuz sau dependență de droguri, alcool, țigări

Multe din aceste tulburări pot fi prevenite printr-o comunicare deschisă între copil și adulții din jur. Ascunderea unor informații importante sau minciuna, evitarea completă a subiectului dureros de față cu copilul sau expunerea continuă a copilului la manifestări de durere pot lăsa urme mai adânci decât pierderea în sine.

De asemenea, filmele (SF, horror), jocurile și toate video-urile de pe internet, în care moartea este asociată cu monștri, fantome, sinucidere, violență extremă (exagerări în general) pot umple sufletul și mintea unui copil, de orice vârstă, aflat într-un moment de fragilitate mare, cu frici care îl pot urmări până la vârsta adultă. Copiii nu înțeleg ce li se întâmplă (emoțional mai ales) și au nevoie ca adulții care îi iubesc să le ofere o perspectivă echilibrată asupra pierderii, să le promită că le rămân aproape, să le explice ce înseamnă să fii ‘în doliu’ și că după acest doliu (care e firesc) viața va fi iarăși frumoasă. Copiii au voie să nu se manifeste precum adulții, au voie să râdă, să se îmbrace colorat, să iasă cu prietenii, să înceapă noi proiecte, să își caute confidenți în jur și să plângă. Copiii (și fete și băieți) au nevoie să fie lăsați să plângă fără să se rușineze de asta.

Felul cum învățăm să gestionăm prima pierderea majoră din viață va influența modul în care percepem iubirea, relațiile, intimitatea, prietenia, boala și moartea mai târziu în viață. Comunicarea deschisă face diferența între o viață plină de frică, neîncredere și singurătate și o viață curajoasă, asumată, plină de bucurii, fie ele toate trecătoare.

Articolul conține și fragmente din cartea ‘Drum prin doliu’, scrisă de Anda Mogoș. Cartea poate fi comandată prin email la contact@existaviatadupadoliu.ro sau telefon 0745.55.66.02.

Mai jos puteți urmări activități terapeutice derulate de noi într-un program de suport pentru copii din Suceava:

Leave a Reply